Tags: terase, restaurante, cafenele, Calea Victoriei, Palatul CEC

In fiecare zi drumul meu spre serviciu inseamna o plimbare de aproximativ 25 de minute pe Calea Victoriei. Aproape de Piata Natiunile Unite trec pe langa cladirea sau palatul C.E.C, unul dintre cele mai frumoase palate ale Bucurestiului. Pe partea cealalta, se inalta si mai semeata cladirea Muzeului National de Istorie.

La cativa metri mai in fata pare sa se lucreze intens de cateva luni de zile, dar de dincolo de bannerele care acopera schelele de pe cladire, doar in unele zile auzi cate o bormasina. Cladirea pe care inca nu am identificat-o ramane in continuare acoperita de fasii mari de rafie plina de praf si ciment. Pe partea cealalta trotuarul e facut din dale pe care nu s-a mai chinuit nimeni sa le aseze la loc in urma lucrarilor efectuate. E ca si cum cei care lucreaza nu au aflat nici pana in ziua de astazi ca au obligatia ca in urma finalizarii lucrarilor (de cele mai multe ori, lucrari de inlocuire a unor tevi sau cabluri ingropate) sa readuca trotuarul sau portiunea de asfalt in starea initiala.

Starea initiala inseamna o stare perfecta, un trotuar neted si drept, un asfalt fara gropi. Ma gandesc ca poate e bulversant pentru muncitorii de la drumuri sa vada doar gropi in jurul lor si trotuare crapate. Cum sa mai inteleaga bietii de ei ce inseamna starea initiala?

Aproape de magazinul Victoria dai din nou de cladiri in renovare si trotuare de 0,5 m sau pavate cu parcari. Nu ai cum sa mergi pe carosabil din cauza masinilor care fac adesea adevarate intreceri pe drumul care a insemnat candva o sosea pe care se plimbau duminica mai toti bucurestenii cu dare de mana. 


Observ ca si acum se mai plimba duminica unii turisti si imi dau seama la ce se gandesc: "Ce le-o trece romanilor prin cap?". Mai nimic. Si acest nimic e dovedit de faptul ca in orice capitala sanatoasa un bulevard pe care inca se mai gasesc cele mai frumoase cladiri din ce-a fost candva micul Paris ai opri traficul si ai atrage turistii. Ai avea grija sa deschizi cafenele, ceainarii si cofetarii cu traditie. Ai readuce faima pierduta a cofetariei Capsa si a restaurantelor in care acum s-au deschis magazine ale unor branduri straine.

In schimb, avem doar Calea Victoriei care a pierdut batalia. O strada cu sens unic pe care astazi doar caii putere se mai intrec si pe care cladirile pe care le admirau inainte toti trecatorii incep sa se piarda printre constructii din sticla si fier. Te poti inghesui in centrul vechi, pe niste stradute unde nici macar pavajul nu a fost reabilitat. Daca stai la o masa si privesti in dreapta, poti vedea in casele celor care inca mai locuiesc acolo.

Familii cu cate zece copii, prinse intr-o explozie a barurilor si cafenelelor. Si nu e deloc un lucru rau ca centrul vechi a fost readus la viata, ma tem doar sa nu ramana pe jumatate revigorat, pe jumatate peticit. O combinatie nereusita de nou si vechi, de modern si de kitsch asa cum arata mai tot Bucurestiul.

Asa ca nu ma mai mir ca este ingropat potentialul turistic de pe Calea Victoriei sau ca nu vom avea niciodata, desi am fi putut, un mal al Senei pe malul Dambovitei. Sper doar ca cei care isi deschid o noua terasa sau un nou restaurant sa incerce sa se uite si la vecini. De preferat, o zona care sa-ti dea cat de cat impresia ca Bucurestiul ar putea trece drept o capitala europeana daca iti strangi putin pleoapele si privesti prin ceata.



|
|
Va rugam introduceti numele!

Adauga comentariu


Numele dvs:

Comentariu:

Verificare:




RSS 2.0 - Blog.ideideafaceri.ro Flux RSS | Ajutor

Idei de afaceri | Cum sa incepi o afacere | Afaceri mici | Afacerea ta | Afaceri profitabile | Leadership/management | Marketing | Bani si fonduri europene nerambursabile | Editorial